Doña Clara (Haralamb Lecca)

Spun poveștile că-n țara,
Țara-n care primăvara
Doarme beată de miros,
Cu zefirul somnoros
Cărei pleoapele se-nchid,
Spun că la Valliadolid
Un paez înnebunise
Numai pentru că privise
O brunetă, Doña Clara.

Sărea zidul singur el
În grădină la castel
Și-atingând ușor guitara,
Ca vrăjitul Apollon
Prins cu lira-ntre naiade,
El în ritm de serenade
O chema pe Doña Clara

Vino!
Vino, să fugim din țara
Tara-n care primăvara
Doarme beată de miros
Cu zefirul somnoros
Cărei pleoapele se-nchid,
Vino!...
Vino din Valliadolid
Unde poate-o vrea norocul
Să m-asculte Doña Clara

Spun poveștile că-n țara
Țara-n care primăvara
Doarme beată de miros,
Cu zefirul somnoros
Cărei pleoapele se-nchid,
Spun că la Valliadolid
Amorezu-n dor amarnic
cântat un an zadarnic —
Era surdă Doña Clara