De piatră

Pătruns de năzuință
 Aștern un trup din nou,
 Și pieptăn fire luminoase...

 Sunt primul om ce țese lumina,
 Sunt primul om ce-și țese lumea,
 ...cu veșmînt de sclipire sură,
 De curînd aprinsă-n a luminii umbră...

 Cufundat în nerostire
 În tăcerea tuturor,
 Deslușit, în fel de nedeslușit.
 Însemnat în sensuri,
 Pline de-nțelesuri.

 Sunt omul ce re-nnoiește
 Din fiara înflăcărată
 Înălțat spre vultur.
 Untdelemnul ce nu arde
 Și smaraldul ce prinde
 Împătimirea sufletului.

 Măsura, ce cîntărește lumea
 Prin judecata lini [bad word] ;
 Judecata ce nu judecă.
 Lumina ce se strînge
 Ca-ncordare a duhului,
 În voința făr’ de dorință.

 Ochi de lapte,
 Plin ochi de forme...
 Cl [bad word] în patru colțuri,
 De car’ se prinde lumea,
 Spălat de cenușă în mierea soarelui
 Înnodat cu nimb de netezire.

 Topesc în mine mierea veche,
 Roua sumbră de sub pragul
 Asfințită casă, în capăt ei,
 Asfințită, ca să încapă tei,
 ...din cele patru colțuri...
 Altoind în mine, cu soi ales
 Las să prindă roade,
 În trăiri și glas cu chibzuință.
 Fără așteptări, îndrept,
 Și-mi drămuiesc răbdarea.

 În tot ce-i vis și așteptare…
 Strîngem comori în semne,
 Să cufundăm în noi adînc trăirea,
 Ca „eu” să nu mă spulber,
 Ca „eu” să nu mă uit,
 Să nu piară a mea oglindire,
 Ca lumea-ntreagă să nu se piardă.