XI.Sfarsitul fara sfarsit (Poemele Valahiei) muzica romaneasca / romanian

Trupul întins în pamânt, 
Iata ca nu se ridica 
Asa [bad word] stiau toti de-atunci. 
Pentru prima oara se-nchina, 

Se-nchina turci si valahi la un loc, 
În fata lui Voda acum. 
Si ochii sunt înca deschisi, 
Si trista-i privirea prin fum… 

Cerul e negru si plânge cu lacrimi, 
La fel plâng si ei, 
Nimic n-o sa mai fie de astazi la fel! 

Tradarea-i scrisa cu litere mari, 
scrisa cu sânge de regi buni si tari. 
Si nicio secunda nu au gândit 
Ostenii ce-au dat vieti de regi pe nimic. 

Vândut-au cu Voda si tara prin foc, 
Au dat si femei si copii la un loc, 
Pamânturi muncite de mâini de român 
Si ape curate ca visul dintâi. 

Dar Vlad de atunci îi vegheaza de sus 
Si bun îi învata sa lupte de-acum, 
Chiar daca el nu mai este-n razboi 
Vârful de teapa ce-omoara din hoti. 

Din Cer se aude strigat de moarte! 
Lupta, române, sabia ti-e frate, 
Brat de fier ce taie-n carne. 

Lupta, valah, cu fruntea spre soare, 
Nimeni în lume n-are scapare. 
Raul e lovit si moare. 

Si ea, Semiluna-n veci n-o sa-nchine 
Tara sub sabii si arcuri pagâne. 
Vlad vegheaza dintre umbre! 

Vlad vegheaza dintre umbre!