In padurea de la Prut

În pădure de la Prut
pe cărare merg cântând 
si dădui de un mormânt 
un soldat necunoscut
cu steaua spre răsărit
parcă striga din pământ 
să stau în loc sa-l ascult
si de dor ceva să-i cânt.

Cîntă frate în lumea mare
să nu mai fie războie
căci de n-ar fi fost război 
aş fi pe pământ cu voi 
fără griji, fără nevoi
cu nevasta, cu copiii
nu căzut în bătălie
nici mormântul să nu ştie. 

Copilaşii mi-au fost mici
cât am fost bărbaţi voinici
poate că am nepoţei
păziţi-i măcar pe ei
să trăiască dragii mei
aibă pace, sănătate 
ca-i mai scumpă decât toate. (bis)

La mormânt m-am aplecat
dor de mamă i-am cîntat,

cu trei flori de roşu mac
na soldate c-ai luptat
oamenii nu te-au uitat      (3bis) 

Bună-i viaţa într-un cuvânt 
de-ar fi pace pe pământ. (bis)