Mă simt ca o frunza purtată de vânt

Mă simt ca o frunza purtată de vânt,
Ca o trestie frântă pe malul unui lac,
Ca un muc care abia mai fumegă,
Dar fără Domnul, mult, mult prea sărac.

Furtuna e mare, iar barca mi-e înecată,
Nu mai pot vâsli, aş vrea s-ajung la mal,
Mă uit în jurul meu şi văd doar bărci scufundate,
Mai vino o data, să nu mă pierd în larg.

/: Mai trimite-mi, Doamne,
Mai trimite-mi, Doamne,
Mai trimite-mi, Doamne,
încurajări,
Când mi-e greu pe cale,
Nu mai am răbdare,
Mi-ai spus să Te chem când îmi este greu.

Azi e clipa să Te strig,
momentul sa Te chem în ajutor,
Nu vreau să Te pierd, Isuse,
Nu vreau să Te pierd, Isuse,
Nu vreau vreau să Te pierd,
Căci prea mult Te iubesc. :/

Te strig, Fiul lui David, ai milă de mine,
Nu sunt orbul Bartimeu, cel din vechime,
Nu-s femeia cananeancă, cea din Scripturi,
Să cer de la Tine doar fărâmituri.

Sunt un simplu călător spre ţara mea,
Sunt un copil fără de-ajutor,
Tu esti tatal meu, Tu eşti mama mea,
Mă încred în Tine, din tinereţea mea.