Strașnic Neamul Meu

De m-apasa ganduri negre
 si m-arunca-n grele patimi
 ma gandesc la ce a fost.
 iar stramosii-mi vin aproape
 si-mi arata ca in viata
 totusi inca am un rost.
 De-a cladi din vechi ruine,
 din cenusa veacurilor,
 din trecutu-ndepartat,
 scutul nou si sabia tare
 ochii oteliti si aprigi
 ca si bradul ne-nfricat.
 Umbre-mi sar in ajutor
 si dintr-un copil, farama,
 acum cresc un vrajitor.

 Ca doar o simpla vorba
 cu mana-mi catre cer,
 scol din morti
 strasnic neamul meu.

 Peste Bucovina-ntreaga
 sufla-acum chemarea noua
 sub stindard cu cap de lup.
 Inaintea ostii stranse
 neinfrante pe vecie
 trebui-va ca sa lupt.
 si de-o fi sa cad ucis
 sufletu-mi va dainui
 in orice razboinic vis.