Dumă Dorule la Mama

Du-mă dorule la mama, 
Sărmana, cu dor mă cheamă, 
Că am lăsat-o lângă poartă, 
Cu mânuța ridicată, 
Și cu fața înlăcrimată, 
Măiculița mea, 

Și am plecat străin în lume, 
Ca pasărea din pădure, 
Ca pasărea din pădure, 
Măiculița mea.

Si du-mă mai repejor, 
Că și lui tata îi dor, 
Ca așa-i dorul de părinte, 
Decât focu-i mai fierbinte, 
Decât focu-i mai fierbinte, 
Măiculița mea, 

La inimă când se pune, 
Te arde ca un cărbune, 
Te arde ca un cărbune, 
Măiculița mea.

~ instrumental ~

Du-mă când luna răsare, 
La părinți în depărtare, 
Du-mă când s-arată zorii, 
Să șterg mamei ochișorii, 
Și să-i mângâii obrăjorii, 
Măiculița mea, 

Și lui tata să mă închin, 
Bătrânețea să-i alin, 
Să nu mă aibă străin, 
Măiculița mea.

Du-mă când s-arată zorii, 
Să șterg mamei ochișorii, 
Și să-i mângâii obrăjorii, 
Măiculița mea, 

Și lui tata să mă închin, 
Bătrânețea să-i alin, 
Să nu mă aibă străin, 
Măiculița mea.