Mihai Eminescu - O, ramai

O, ramâi, ramâi la mine, 
Te iubesc atât de mult! 
Ale tale doruri toate 
Numai eu stiu sa le-ascult; 

In al umbrei întuneric 
Te asaman unui print, 
Ce se uit-adânc în ape 
Cu ochi negri si cuminti;

Si prin vuietul de valuri, 
Prin miscarea naltei ierbi, 
Eu te fac s-auzi în taina 
Mersul cârdului de cerbi;

Eu te vad rapit de farmec 
 [bad word] îngâni cu glas domol, 
In a apei stralucire 
Intinzând piciorul gol
 
Si privind în luna plina 
La vapaia de pe lacuri, 
Anii tai se par ca clipe, 
Clipe dulci se par ca veacuri."

Astfel zise lin padurea, 
Bolti asupra-mi clatinând; 
Suieram l-a ei chemare 
S-am iesit în câmp râzând.

Astazi chiar de m-as întoarce 
A-ntelege n-o mai pot... 
Unde esti, copilarie, 
Cu padurea ta cu tot?

(1879, 1 februarie)