Nu ma las de limba noastra

De-o fi cumva sa fim vreodata
Loviti de sus de-o soarta stramba
Mai bine muti o viata toata
Decat lipsiti de-a noastra limba.
De-o alta nu-mi strigati pe sub fereastra
Parerea mea nu se mai schimba
Eu nu ma las de limba noastra.

Cat timp in lumea zgomotoasa
Va fi suflare omeneasca,
De-a pururi sfanta si frumoasa
noastra limba sa traiasca.
Sortita-n veci de-a nu apune
Cu-a sa rostire-nalt maiastra,
Mereu sub soare sa rasune
Ca o cantare limba noastra.

Deci vrerea mea sub zarea-albastra
s-o stie lifta cea pagana -
eu nu ma las de limba noastra,
de limba noastra cea romana.