Ctrl Alt Delete (Monumentul unui emigrant anonim)

Nu e vorba de bani, și nu e vorba de războaie,
Și “to be” sau “not to be” nu-i deloc întrebarea,
Când oamenii se îndeletnicesc să moară
De foame-n curca mea, într-o țară agrară.
Și sincer,uite, chiar am încercat
Să iubesc o țară verde, dar cu termen expirat
Cu o pseudo-comoară în adâncuri înfundată
Cu valorile de sticlă și prostia blindată.
M-am scremut din răsputeri să simt mândrie pentru plai,
Din păcate e prea plin de paradox și mucegai,
De oameni care încă cred în cârnaț de 2 ruble,
De copii care caută printre anunțuri *urve,
De oameni care-n loc de Eminescu sau Esenin,
Țin pe raft, în casa mare, toate cărțile lui Lenin,
De tot felul de bandiți care o mulg ca pe o vacă,
De prea mulți eroi deprinși să înghită si să tacă.
Refren:
Se vede că cineva, mai demult a uitat, 
Sa dea drumu’ la cultură și să-nchidă robinetul cu rahat,
Nu mai merită și nu mai am de gând
Să dau măcar o șansă, sorry, dar deja e la gât.
De două’ș ceva de ani mă lupt cu morile de vânt,
dat prea multe, dar în schimb, prea puține am primit.
Î-mi pare rău, mă dau bătut, Moldova, R.I.P.
Pașaportu-n dinți, 
Ctrl Alt Delete.

Strofa a 2-a
Moldova e atunci când zâmbești la frontieră,
Cineva de parcă șterge oamenii cu radiera,
Iar acei care au rămas și supraviețuiesc [bad word] pot,
De parcă i-au tăiat cu pixul s-au nu i-au șters de tot.
Moldova e atunci când banii iartă păcatele,
Când cimitirele devin mai largi ca satele
Moldova e atunci când procuroru-i cumpărat,
Iar tu stai in fața lui și crezi că viața ta-i un prank,
atunci când ți-au promis un viitor senin,
Iar apoi ți-au dat s-alegi: cu sau fară vaselină,
Când un popor întreg traiește o viață de ghetto,
Iar slugile poporului beau Hennessy X.O.
Când pensia-i ca un bilet la circ pentru bătrâni,
Iar ei dau vina ca de obicei... pe ruși sau pe români,
Când în loc de speranță, au rămas doar emoții,
Când parinții plâng pe skype, iar buneii cresc nepoții.