Vraja sărutului

Sărută-mă ca soarele ce apune
    Înflăcărat și totuși potolit
    Ca un arcus ce alunecă pe strune
    Chemându-mă cu glasul lui vrăjit..

    Sărută-mă ca luna nopții pale
    [Sărută-mă...]
    Ce alungă de pe cer albaștrii nori
    [Sărută-mă...]
    Ca roua ce se frânge în cristale
    [Sărută-mă...]
    Și cade lin în cupele de flori.
    [Sărută-mă...]
    Sărută-mă ca raza ce răsare
    [Sărută-mă... sărută-mă..]
    Și limpezește cerul după ploaie
    [Sărută-mă... sărută-mă..]
    Fii curcubeul care arde-n zare
    [Sărută-mă... sărută-mă..]
    Și mi se furișează în odaie..

    Ca vântul care trece-naripat
    Prin crengile îmbracate-n verzi dantele
    Sărutul tău sfielnic și curat
    Să mă înalțe lin până la stele..

     Sărută-mă ca raza ce răsare
    [Sărută-mă... sărută-mă..]
    Și limpezește cerul după ploaie
    [Sărută-mă... sărută-mă..]
    Fii curcubeul care arde-n zare
    [Sărută-mă... sărută-mă..]
    Și mi se furișează în odaie..

    Sărută-mă ca soarele,
    [Sărută-mă...]
    Sărută-mă ca luna
    Sărută-mă ca soarele,

    Sărută-mă ca luna nopții pale
    [Sărută-mă...]
    Ce alungă de pe cer albaștrii nori
    [Sărută-mă...]
    Ca roua ce se frânge în cristale
    [Sărută-mă...]
    Și cade lin în cupele de flori.
    [Sărută-mă...]

  
    Sărută-mă ca soarele, sărută-mă ca luna
    ......................