Când n-ai să mă mai chemi

Când n-ai să mă mai chemi
Va fi ecoul slab
Şi camera de zi
Va fi-mbrăcată-n alb
Când n-ai să mă mai chemi
Va fi ceasul stricat
Şi multe sensuri noi
Pe chipul haşurat
Cantă-mi povestea
Să n-o mai uit nicicând, nicicum
Adu-mi vestea
Din gura ta va suna bine oricum
Strânge-mi lucrul
Şi-arată-mi drumul cel mai scurt
Du-mă aiurea
Şi spune-mi că nu-ţi cer prea mult
Prea mult .
Când n-ai să mai deschizi
Sertarul din priviri
Rămâne-va inchis
Şi pradă in tipluiri
Cand n-ai să mai deschizi
Voi ştii să te ascult
Prin mii de ganduri prins
In pagini de demult
Cântă-mi povestea
Să n-o mai uit nicicând, nicicum
Adu-mi vestea
Din gura ta va suna bine oricum
Strânge-mi lucrul
Şi-arată-mi drumul cel mai scurt
Du-mă aiurea
Şi spune-mi ca nu-ţi cer prea mult
Prea mult , prea mult 
Şi spune-mi că nu-ţï cer prea mult !