Requiem (Pentru Un Erou)

Esti mai viu decat tu crezi
Dar ce-ai fost tu nu mai vezi
Nu-ntelegi ca ai piardut
Ai pierdut tot ce-ai avut 

In padure sunt doar eu
Umbra neagra, suflet greu
Vuiet jalnic si pustiu
Oare-s mort sau mai sunt viu 

Nu te mai gandi-n zadar
Nu-ti mai plange de amar
Taci si-ntinde-te  sub crengi
Te vei odihni pe veci 

Unde-i visul zamislit ,
Unde oare am gresit,
De ce soarta-i crud-acum ,
Unde sa gasesc un drum ? 

Arde lemnul si trosneste
Ard si eu cu el pe jar
Flacarile-mi ard obrajii
Vinul fierberi in pahar 

Fratilor plecam la lupta
Suntem treji in zori de zi
Plang iubitele in poarta
Mamele pe ai-l or fii 

Strigat, vuiet, geamat surd
Sabii, coifuri, cai cazand
Trupuri sfartecate crud
Se zbat pe pamantul ud 

Scrumul jarul si padurea
Fratii mei de sange iar
Lovesc fierul si securea 
De la zei primitan dar 

Caii ard de nerabdare
Freamata adanc pe drum
Vor s-alerge-n goanna mare
Sa se piarda-n praf si fum 

Nu mai cauta-n trecut
Ai fost dur si de temut
Acum frant, trist, doborat
Vlaga nu mai ai in trup 

Nu pot sa raman, sa plec
Prizonier in propriumi cerc
Doar ma zbat, ma chinui, plang,
Evadez dar doar in gand 

Un cosmar ce se destrama
Intr-un ceas tarziu de toamna
Lungi suspine, lacrimi, soapte,
Dangate de cloot moarte...