Primavara mea (Tudor Gheorghe)

Uite-o, vine-ncet pe vale, calcă parcă-atinge stele
Râde, cred că i se pare că e prinsă-n joc de iele
Nu e fată nici femeie, deși plete lungi i-atârnă
Ca un snop de curcubee peste umerii de zână.

Primăvară, primăvară!
Râs al mugurilor noi
Stai un pic la noi în țară,
Măcar pân-o să răsară
Cel trifoi cu patru foi
Poate l-om găsi vreodată
Să ne stea norocu-n poartă
Primăvară, primăvară

Tace, răsucind pe-un deget, fraged fir de iarbă mare
Ochii verzi, trupul suleget, mersul dulce legănare
Mâna mică duce-n soare, rupe-o rază și-o înfige
Lâng-un bobocel de floare care tremură și plânge.

Primăvară, primăvară!
Râs al mugurilor noi
Hai un pic la noi în țară,
Măcar pân-o să răsară
Cel trifoi cu patru foi
Poate l-om găsi vreodată
Să ne stea norocu-n poartă
Primăvară, primăvară