De la Nistru pân' la Tissa

De la Nistru pân' la Tissa
Tot românul plânsu-mi-s-a, 
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate. 
Din Hotin şi pân' la mare
Vin muscalii de-a călare, 
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii, 
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte. 
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale, 
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele. 
Vai de biet român săracul! 
Îndărăt tot dă ca racul, 
Nici îi merge, nici se-ndeamnă, 
Nici îi este toamna toamnă, 
Nici e vară vara lui, 
Şi-i străin în ţara lui. 
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi [bad word] vin cu drum de fier
Toate cântecele pier, 
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului. 
Îşi dezbracă ţara sânul, 
Codrul - frate cu românul -
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă! 

Cine-au îndrăgit străinii, 
Mâncă-i-ar inima câinii, 
Mânca-i-ar casa pustia, 
Şi neamul nemernicia! 
Ştefane, Măria ta, 
Tu la Putna nu mai sta, 
Las' arhimandritului
Toată grija schitului, 
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor, 
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, 
Doar s-a-ndura Dumnezeu, 
Ca să-ţi mântui neamul tău! 
Tu te-nalţă din mormânt, 
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând. 
De-i suna din corn o dată, 
Ai s-aduni Moldova toată, 
De-i suna de două ori, 
Îţi vin codri-n ajutor, 
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorïle!