Solii Turci

Dinspre Poarta turca se stârneste vânt,
Se încrunta cerul peste al nost` pamânt,
Solii Semilunii vin ca sa ne certe,
Vin cu inimi negre ce nu stiu sa ierte.

Cu alaiuri multe si stralucitoare,
Cu turbane `nalte, aurite-n soare,
Se vede-n ochi vointa cea rea,
Când se-ndreapta iute spre Maria Sa.

Intra sfruntatori si far` de onoare
Si privesc la Voda [bad word] ocara-l doare!
Nu stiu ce e frica, nu vor sa salute,
De datina vlaha au parut sa uite!

Cât e lumea lume, cât e pamânt,
De acu` nainte, pâna în mormânt,
Nu lasam turbanul fata de român,
Noi suntem stapânii, el e cel hain!

Îndrazneala însa le ramâne-n gât,
Vad deodata solii, ca-ntr-un vis urât,
Voda [bad word] se-ncrunta ca si toti boierii
Ce nu stiu a tace daca vrei sa-i sperii.

Intra-n sala mare Andrei Capitan
Sa aduca cuie, moarte si ciocan,
Iar turbanul mândru, de nelepadat,
Prins e pe vecie cu piroane-n cap!

Sa învete dara cei ce nu stiau,
Ca românii fala si pe Voda-l au.
Sa învete turcii buna-cuviinta:
Peste Voda Tepes? Nu e cu putinta!